În vârstă de doar 14 ani, craioveanul Alexandru Coman este de 8 ori campion național și ocupă cea mai înaltă poziție a clasamentului Tennis Europe, la categoria sa de vârstă! Povestea de succes a celor 10 ani de tenis, ne-a fost povestită, cu multă emoție, dar și mândrie, chiar de mama sa, doamna Delia Coman. Proiectul “marca” Născut pentru Sport și numit “De la părinți adunate” este un proiect de suflet al nostru, care este compus din scrisori primite de la părinții de copii sportivi, scrisori în care aceștia își prezintă juniorii sportivi cu performanțe sportive de excepție. Uneori se întâmplă, ca și în cazul de față, ca acest proiect să se muleze perfect pe una dintre campaniile noastre numită “Sport & Școală, se poate? Da, se poate!”, campanie în care promovăm juniorii care au performanțe notabile atât în sport, cât și la școală. În rândurile de față, vom prezenta scrisoarea doamnei Delia Coman, mama lui Alexandru Coman, un tenismen de numai 14 ani, care uimește România și Europa cu performanța sa, dar care are și 10 pe linie la școală, în pofida programului său competițional foarte încărcat.
Iată povestea unui junior de succes puțin spus:
“Născut în anul 2005, pe 15 ianuarie (în aceiași zi cu marele Mihai Eminescu!!), Alexandru nu s-a gândit niciodată că tenisul va deveni sportul spre care se va îndrepta și care îi va marca definitive destinul. De ce? Pentru că orașul nostru – Craiova – a fost și este o urbe în care fotbalul este adorat de fiecare puști, iar copilul meu nu a făcut excepție! Așadar, tenisul nu era o tradiție… oltenească și nu se putea compara, în acea perioadă, cu pepinierele de talente de la Pitești, București, Timișoara sau din Târgoviște. Prea mic pentru a merge la fotbal, dar cu o energie care îi obosea pe toți cei din jur, până la 4 ani, Alex bătea mingea de fotbal în jurul blocului de fiecare dată când avea ocazia. Puțini știu dar Alex este …stângaci! Lovea mingea cu ambele picioare, însa piciorul de bază era stângul, așa cum este și acum…Era indragostit de mingea de fotbal și visa să ajungă fotbalist, însă nu întotdeauna se întâmplă așa cum îți dorești. În anul 2009, într-o zi însorită de martie, Alex a ajuns, pentru prima dată în viața sa, pe un teren de tenis. Au trecut 10 ani de atunci și parcă retrăiesc fiecare clipă din acea zi și astăzi… Terenul de tenis aparținea clubului sportiv din apropierea casei noastre. Nu era un club cunoscut, dar l-am ales pentru faptul că îndeplinea această condiție: era aproape de casă. Prima zi de tenis a fost una…memorabilă pentru Alex! A trebuit, ca timp de o oră, să încerce să…”îmblânzească” o minge de tenis, care pur și simplu nu-l asculta deloc, dar pe care trebuia să o bată în pământ, cu o racheta micuță, în timp ce pe teren o grupă de copii mai mari, de 8-9 ani, făcea un antrenament la care el trăgea, din când
în când, cu coada ochiului. Întors acasă după chinuitoarea oră de tenis, Alex a început să plângă, spunând că el nu se mai întoarce la tenis, pentru că vrea sa joace tenis cu ”paleta peste plasă”, nu să stea pe margine! Avea atunci un pic peste 4 ani și nu înțelegea de ce el trebuie să stea pe margine, în timp ce alți copii loveau mingea de la unul la altul în teren, peste fileu, asistați de domnul Marian Dragu, cel care avea să îi devină primul antrenor. Binențeles că nervișorii nu au ținut mult, binențeles că s-a întors pe terenul de tenis, iar în următorii 6 ani de zile, Alex a deprins, împreună cu domnul antrenor, tainele sportului alb. Marian Dragu este un om deosebit, iar Alex îi poartă un respect aparte. Și astăzi, după atâția ani, Alex îl sună după fiecare turneu și îi povestește cum a fost și ce rezultate a avut, iar ”don’ profesor”, așa cum ii spune el, îl ascultă atent și îi pune întrebări scurte, încercând sa ascundă, de fiecare dată tremurul emoției din voce, atunci când primește telefon de la fostul său elev. În tot acest timp, performanța a venit de la sine, dar rezultatele s-au obținut cu multă muncă, perseverență și disciplină, dealtfel ingredientele succesului sportiv. Ambițios până la încăpățânare, cu o voință pe care nici măcar domnul Dragu nu o regăsea la alți copii mai mari pe care îi antrena, Alex a început ușor, cu un antrenament pe săptămână, apoi cu două, ajungând, ca după 2 ani și jumătate, să intre pe teren de 3 ori în fiecare săptămână. În acești 2 ani a parcurs rapid etapele, trecând de la grupa de începători la cea de avansați, făcând antrenamente împreună cu copii cu 2 ,3 sau chiar mai mulți ani mai mari decât el, lucru cu care s-a obișnuit ulterior, în anii care au urmat, când a jucat permanent împotriva unor adversari mai mari, mai puternici și mai experimentați. La nici 7 ani, Alex a participat la primul său turneu, câștigând primul meci cu un adversar cu 3 ani mai mare ca el și, de aici, a început totul. Lucrurile au început să se dezvolte rapid: primele turnee câștigate în țară la categoria de vârstă de 10 ani, când el abia împlinise 8, locul 1 în clasamentul național la această categorie de vârstă, primele turnee de 12 ani câștigate la vârsta de 9 ani și jumătate, primul titlu național obținut la echipe, transferul la noul său club, CSM Craiova și începerea antrenamentelor cu actualul său antenor, domnul Alex Banciu.
Odată cu apariția noului antrenor în viața sa, Alex începe să ia tenisul din ce în ce mai în serios, fapt ce s-a reflectat și în rezultatele obținute. Așadar, în acești ultimi 4 ani, Alex a câștigat tot ce se putea câștiga pe plan intern: 8 titluri de campion național (simplu, dublu, echipe) la toate categoriile de vârstă la care a participat, respectiv 10, 12 și 14 ani, de două ori locul 4 la Campionatele Europene U12 și un argint european la U14 cu națională de băieți a României, locul 1 la categoriile de vârstă U12, U14 și U16, dar și în Europa, acolo unde a ajuns pe prima poziție în luna martie a acestui an. Pentru rezultatele obținute Alex a primit, în luna decembrie a anului trecut, titlul de cel mai bun junior român U14 în Tennis Europe, în cadrul ceremoniei Galei Tenisului Românesc, la un show în care au urcat pe scenă toate numele grele ale momentului, inclusiv Simona Halep, Marius Copil, Irina Begu, Horia Tecău sau Monica Niculescu.
Ușor, ușor, de-a lungul timpului, echipa formată din cei doi Alex (al meu copil și antrenorul) a început sa se completeze , iar el a beneniciat acest lucru. Pregătirea fizică și consolidarea profilului său de jucător au fost marcate de prezența în echipă a Corinei Banciu (preparator fizic), a lui Bogdan Anghel (kinetoterapeut) și a lui Ioan Popoviciu (mental coach). Cele peste 100 de cupe și medalii strânse de Alex de-a lungul acestor ani, sunt dovada acestei munci în echipa care cizelează și îmbunătățește permanent un junior apreciat nu numai în țară, dar și în afara ei, acolo unde numele lui este cunoscut și respectat de către jucătorii de top din Europa, dar și de către antrenorii loturilor naționale ale unor federații puternice, precum Rusia, Franța, Germania, Italia, Serbia sau Bulgaria. Practic, în ultimii 3 ani, Alex nu a avut adversar în țară la categoria sa de vârstă, acesta fiind și principalul motiv pentru care numărul meciurilor internaționale jucate a fost mai mare decât cel din România, unde a participat doar la campionatele naționale și la selecții. Pe plan internațional, lucrurile au venit oarecum în continuarea rezultatelor bune avute pe plan intern. În ultimii 3 ani, de când a început să joace în Tennis Europe, Alex a ajuns în 30 de finale internaționale, la U12, U14 sau U16, câștigând 13 dintre acestea. Cifrele sale din Europa spun totul: 253 de meciuri jucate, 183 de victorii, din care 118 meciuri doar la simplu! Practic are mai multe victorii internaționale decât toți jucătorii români din generația sa împreună!!! Țin neapărat să precizez faptul că toate aceste rezultate excepționale nu au fost obținute în detrimentul pregătirii școlare și nu pentru că i s-a impus cumva acest lucru, ci dimpotrivă. Pentru cei apropiați, care îl cunosc, Alex are o calitate care uneori se transformă în defect și invers: efectiv nu suportă să fie al doilea! În nimic. Și luptă permanent pentru asta, pentru depășirea permanentă a condiției, a poziției, a adversarului, a orice! Acesta este și motivul pentru care în toți acești ani de școală, Alex a avut media anuală 10 și și-a dorit mereu să fie acolo sus și a muncit enorm pentru asta. Știu, nu e ceva nou în această lume mică a tenisului, în care copiii pleacă în turnee cu cărțile după ei pentru a nu rămâne în urmă cu materia școlară, dar pentru Alex nu a fost niciodată suficient asta. S-a încăpătânat permanent să învețe, la toate materiile, să lucreze uneori și în plus față de materia predată la școală (la matematică mai ales), astfel încât să fie mulțumit cu sine însuși. La tenis lucrurile au avut cumva un curs similar: când era micuț și-a dorit permanent să fie cel mai bun copil din grupa lui de vârstă, de la antrenamente, pentru a putea sa fie ”promovat” la cei mari, apoi, când a început turneele spunea tot timpul că el va fi “cel mai bun jucător din Craiova”. Când nu a mai fost suficient acest lucru și a început să participe la turnee în afara Craiovei, și-a dorit să fie “primul din….România” și a muncit din greu pentru asta și a reușit. Apoi au început turneele internaționale, turnee în cadrul cărora, numai în acest an a depășit borna celor 100 de victorii, rezultate care l-au adus în poziția de “primul din Europa”. De aici încolo limitele și le setează tot el, știind că dacă își dorește și muncește pentru asta, orice poate fi posibil. Am fost întrebați, de multe ori, care este rețeta succesului său și adevărul este că nu am un răspuns pentru asta. Talentul, munca, inteligența, oportunitatea, educația, caracterul și felul lui de a fi, antrenorii și echipa potrivită la momentul potrivit, toate au contribuit. Cam aceasta ar fi…rețeta. Am fost mereu de principiul că un caracter puternic poate face diferența în momentele limită, într-un sport în care ai parte, în fiecare secundă, de astfel de momente. Iar caracterele puternice nu se nasc, ele se construiesc, pas cu pas…Pe baza acestui principiu am început să adaugăm, cărămidă cu cărămidă, pas cu pas, etapă cu etapă, pentru a contura un caracter. Am avut norocul să întâlnim oameni care să înțeleagă acest lucru, începând cu antrenorul Alex Banciu și psihologul sportiv Ioan Popoviciu, care se ocupă de pregătirea din acest punct de vedere și până la profesorii săi, care l-au sprijinit permanent și l-au încurajat să continue, conștienți fiind de eforturile, uneori duse până la limită, pe care Alex le face zi de zi. Cel mai recent exemplu este din acest an, când Alex, deși s-a aflat la două turnee consecutive (Stockholm și Paris), a avut cu el cărțile și caietele de matematică, știind că la întoarcere va trebui să susțină simularea pentru evaluarea națională de clasa a 8-a. A revenit de la Paris luni seara, ajungând târziu în Craiova, pentru ca a doua zi dimineața să se prezinte la școală pentru a susține proba scrisă la matematică. Nota luată la evaluare a fost 8.60 și a fost considerată, de el personal, un eșec, deși noi ne așteptam ca oboseala să își spună cuvântul și să își lase amprenta. Însă el nu a acceptat acest lucru și, deși au fost copii care au luat la această simulare note mai mici decât el, Alex încă se gândește la această notă ca la un eșec personal, deși nu este deloc așa. În prezent, Alex privește înainte cu încredere, de pe cea mai înaltă poziție a clasamentului Tennis Europe, iar obiectivul principal, trasat tot de el, îl constituie Campionatele Europene Individuale și apoi Mastersul U14, unde vor participa primii 8 jucători din Europa. Dar până atunci este examenul de final al clasei a 8-a, acolo unde încă nu a vrut să ne spună care este…obiectivul! Așa cum îl știu însă, ca și în tenis, acesta este unul pe care și-l impune mental, știind că îl poate atinge. Pentru că, nu-i asa, the mind is the limit….”
Impresionați de tine suntem Alex! Echipa Născut pentru Sport te consideră un model de succes demn de urmat și de alți copii sportivi. Tu ilustrezi perfect campania noastră “Sport & Școală, se poate? Da, se poate!” și, din acest moment, te considerăm unul dintre ambasadorii noștri, pentru a duce mesajul nostru „Eu sunt născut pentru sport, iar voi trimiteți copiii la sport!”
Mult succes și cât mai multe obiective atinse!
Foto: Arhiva personală