Președintele Clubului Steaua CSM EximBank și vicepreședinte al Federației Române de Baschet: “Pentru mine, «proiectul» Clubul Steaua CSM Eximbank reprezintă un mod de viață, o trăsătură de caracter, un brand fantastic, aproape evanghelizat
V.A.B.: Virgil Stănescu, mă bucur foarte mult ca ai acceptat să ne acorzi acest interviu pentru Revista Junior Sport. Îmi doresc să depănăm câteva amintiri din copilărie și te rog să ne spui când ai…bătut de asfalt, la propriu, prima oară, o minge de baschet?!
V.S.: La mine a fost puțin atipic, pentru că eu m-am apucat de baschet, într-un cadru organizat, ceva mai târziu, respectiv la 17 ani, când alții se lasă, însă am avut o ascensiune destul de rapidă. Practic, până la vârsta de 19 ani, deja jucam în lotul național, iar la 21 am plecat în SUA. Dar și înainte de acel moment am cochetat cu baschetul, jucându-mă în curtea școlii. Acolo a început totul. Așadar, am… bătut mingea de baschet pe când aveam câțiva ani.
V.A.B.: Dar cum ai decis să practici, la 17 ani, baschetul într-un mod organizat?
V.S.: Tatăl meu, ca director al unei companii, a fost implicat într-un proiect de susținere a unei echipe de baschet și, mergând cu el la meciurile acelei echipe, am devenit interesat cu adevărat de baschet și am decis să joc profesionist.
V.A.B.: De fapt aveai și datele fizice necesare pentru asta…Practic ești…făcut pentru sport, pentru baschet în special!
V.S.: Da, de mic am avut plăcere să fac sport. Cu toate că am fost atras și de… artă! La 7 ani cântam la… vioară! În ceea ce privește sportul, înainte de 17 ani am facut, doar de plăcere, nu de performanță, polo, atletism, tenis și înot. Baschetul însă m-a cucerit definitiv.
“Întâlnirea cu baschetul american a fost o dragoste la prima vedere…”
V.A.B.: Traiectoria ta prin acest sport a fost sub toate formele, mai întâi ca sportiv, apoi ca manager. Practic, pentru tine baschetul este un mod de viață.
V.S.: Da, pot spune că baschetul mi-a adus mari satisfacții, în ambele ipostaze – sportiv și manager. Îmi amintesc cu plăcere de vremea când eram foarte apreciat ca baschetbalist… Pe la 20 de ani intrasem la facultate în România, dar jucam și baschet la lotul national. Primeam mereu oferte tentante din Ungaria, Spania, pe bani serioși, însă nu m-am dus. Am preferat să plec cu o bursă neplătită în SUA și mă bucur că am procedat așa.
V.A.B.: Statele Unite de altfel de referință pentru baschet. Cum te-ai simțit atunci când ai ajuns acolo și ce te-a impresionat cel mai tare?
V.S.: Întâlnirea cu baschetul american a fost o dragoste la prima vedere… pentru că efectiv tot ce s-a întâmplat acolo a rezonat cu persoana mea, mai ales modul cum se face educația, dar și ce am învățat la cursurile de specializare. Ei m-au “adoptat” din prima secundă. Am fost probabil cel mai iubit elev dintre toți bursanții de la momentul respectiv. Dar am reprezentat și un vector de imagine al facultății.
V.A.B.: Dacă ai putea să ai o influență la cel mai înalt nivel în această țară, ce ai “importa” imediat, de acolo pentru România?
V.S.: Păi ar trebui să mă gândesc mai degrabă, ce nu aș “importa”… Îmi place mult sistemul educațional american, pe toate palierele, pe care o primește un copil, un tânăr, fie sportiv sau nu. Acolo educația este foarte importantă pentru sportivi și aceștia pun preț pe asta. Da, face sacrificii față de alții, dar consider pregătirea școlară drept pilon de referință al educației. Curricula școlară trebuie să fie aceeași și pentru cei care fac sport de performanță. Doar ca program trebuie adaptată școala, pentru a-i permite sportivului să-și susțină și antrenamentele. “Filtrul” sportului este foarte strâmt și abrupt, cu un rezultat foarte drastic, respectiv puțin sunt cei care ajung la înalta performanță. Așa că trebuie să se țină cont și de cariera viitoare. Chiar dacă ar ajunge la înaltă perfomanță absolut 100% dinte sportivi, aceștia se vor reorienta profesional la un moment dat și această reorientare trebuie să o facă find pregătiți. Acest gen de mentalitate aș vrea să fie și în România.
V.A.B.: De când ai preluat mandatul de președinte al Clubului Steaua CSM Eximbank, ai avut vreun moment de… cumpană, în care ai zis gata, nu mai vreau, nu mai pot, nu îmi trebuie?
V.S.: Dimpotrivă! Activitatea mea aici o văd plină de oportunități, Sportul în sine este un… “job” foarte frumos (zâmbește), un domeniu extraordinar de provocator. Normal, sunt și momente grele, în care ai de mai lovești de ceva… pereți, concepții depășite. Pentru mine, “proiectul” Clubul Steaua CSM Eximbank reprezintă un mod de viață, o trăsătură de caracter, un brand fantastic, aproape evanghelizat, iar implicarea mea cu tot sufletul sper să își spună cuvântul.
V.A.B.: Cum se implică clubul pe care îl conduci în proiectele pentru apropierea copiiilor de sport în general, de baschet în mod special?
V.S.: Strategia noastră de a investi în copii este una importantă. De altfel, noi avem un proiect fantastic pentru cei mici. În centrul de juniori al clubului, la inițiere, activează circa 1.200 de copii. De aceștia ne ocupăm îndeaproape, până îi vedem încadrați la performanță, unde deja suntem campioni naționali la sub 16 și 18 ani. Iar la minibaschet suntem campioni la sub 14 ani. Ne bucură mult reușitele lor, dar preocuparea noastră vizează și buna lor formare ca oameni, fapt pentru care punem mare preț pe educație, pentru a fi bune exemple în societate și sper că reușim.
V.A.B.: Cum poate ajunge un copil în centrul vostru de juniori? Faceți periodic selecții?
V.S.: Da, noi facem periodic selecții în rândul celor mici și toți debutează cu inițierea, apoi vedem cine este bun pentru performanță.
V.A.B.: Ce costuri sunt pentru programul acesta sau nu e nici un cost?
V.S.: Sunt costuri la nivel de inițiere, respectiv pentru copii între 6 și 14 ani. O taxă lunară de 150 de lei. Dar odată ce intră la performanță, respectiv în excelență, noi susținem toate costurile.
V.A.B.: Un junior care te-a impresionat cu adevărat?
V.S.: Așa cum deja am spus, noi dorim ca tot ceea ce facem să transceadă puțin sportului, să trecem de “liniile” terenului și să formăm oameni cu caractere frumoase care să reușească în viață, pe toate planurile. Suntem bucuroși să avem printre noi mici sportivi care sunt și olimpici la matematică sau la fizică. Asta demonstrează ce spuneam și mai devreme, că sportul poate “conviețui” foarte bine și cu învățătura.
V.A.B.: Care ar putea fi secretul unei astfel de performanțe complete, pe ambele zone – sport și învățătură? Buna organizare a timpului? Motivația? Determinarea?
V.S.: Cam toate! Cu siguranță buna organizarea a timpului, cu siguranță determinarea.
V.A.B.: Faceți “echipă” bună și cu părinții bănuiesc…
V.S.: Este cea mai importantă echipă! Ne completăm foarte bine. Noi deținem o “unealtă” pe care părinții nu o au și ne facem ascultați. Copiii ne ascultă și astfel îi determinăm să facă anumite lucruri, benefice pentru viitorul lor.
“Trebuie să deschidem curtea școlii la propriu, pentru ca toți copiii să aibă o șansă să facă mișcare, să facă sport”
V.A.B.: Proiectul “Curtea școlii”… Un proiect “marca” Virgil Stănescu. Ne bucurăm să constatăm că lumea a început să rezoneze în jurul acestei idei, ceea ce este foarte bine…
V.S.: Da… și eu mă bucur. Trebuie să deschidem curtea școlii la propriu, pentru ca toți copiii să aibă șansă să facă mișcare, să facă sport. Chiar dacă acest lucru implică și riscuri, pentru că mulți neaveniți vor profita să intre în școli, însă cu o implementare făcută cu grijă, beneficiul la nivel național va fi enorm. Curtea școlii va deveni un spațiu propice pentru tot felul de activități de joacă ce implică mișcare, dar și pentru cele sportive. De la mersul cu trotineta până la aruncarea mingii la un coș de baschet, totul este indicat să se întâmple. Astfel am înregistra, la nivelul întregii țări, o creștere substanțială a interesului pentru sportul de masă.
V.A.B.: Îți vom face o invitație… Din toamnă, cum vor începe cursurile, echipa Junior Sport va relua proiectul demarat la începutul acestui an, numit “Azi sunt profu’ tău de sport”. În ce constă? Mergem în școli gimnaziale cu mari campioni, care vor susține ora de educație fizică la câte o clasă. În finalul căreia le va vorbi elevilor despre frumusețea sportului în general și în particular de sportul la care ei sunt campioni. Și ne-am bucura dacă vei dori să mergi într-una dintre zile cu noi într-o școală.
V.S.: Este fantastic și mă bucur că faceți asta și, da, normal, voi onora invitația voastră.
V.A.B.: Cum se desfășoară activitatea cu micuții voștri sportivi?
V.S.: Clar nu facem doar baschet cu ei. Încercăm și cred că și reușim să facem EDUCAȚIE cu ei. Îi învățăm cum să asculte antrenorii și mai ales de ce trebuie să asculte antrenorii, de ce trebuie să-și asculte părinții, de ce trebuie să învețe la școală, de ce trebuie să-și asculte profesorii, cum să mănânce corect, cum trebuie să-și orienteze prioritățiile. Toate acestea însă le facem… în joacă, pe înțelesul lor.
V.A.B.: Din tot ce spui înțeleg că este vorba despre o întrepătrundere ideală între dezvoltare personală și sport, o compoziție, un amestec care nu poate decât să aibă succes.
V.S.: Așa trebuie să și fie. Ei ne privesc pe noi ca pe niște modele, iar modelele influențează enorm de mult mentalitatea. De aceea suntem și noi responsabili… Evaluăm ce fel de modele suntem.
V.A.B.: Închei acest interviu rugându-te să ne spui două vorbe despre idolul tău în sport.
“Idolii mei sunt părinții mei…”
V.S.: Idolii mei sunt parinții mei…
V.A.B.: Ce frumos spus!
V.S.: Au fost întotdeauna… Mi-a fost ușor să văd drumul corect de pe umerii unor giganți. În sport nu am avut idoli. Am avut însă jucători care mi-au plăcut. Îmi pare rău că în perioada mea de creștere nu am avut modele în lumea sportului, pe care să îmi doresc să le ating, să încerc să le depășesc. De aceea acum dau șansa micilor mei sportivi de la club să interacționeze cu marile valori ale sportului, considerând că odată cu notorietatea unui… brand vine și responsabilitatea socială.
V.A.B.: Ascultându-te ce frumos vorbești despre părinții tăi o să mai adaug totuși o întrebare. Tatăl Virgil Stănescu cum este?
V.S.: Virgil Stănescu este tatăl a doi copii, un băiețel care a trecut în clasa a 2-a și o fetiță care în această toamnă a început școala. Amândoi au fost “aruncați” în bazinul de înot de la vârsta de patru luni. Practic au crescut în apă. Fetița face gimnastică ritmică și balet, iar băiatul arte marțiale- Jujitsu brazilian și în continuare înot. Deci ambii fac sport! Chiar dacă nu ca tati baschet…Ei sunt spectatori de baschet! Momentan. Doar ei vor decide dacă vor face până la urmă baschet sau nu. Nu fac presiune pe ei pentru asta.
V.A.B.: Îți mulțumesc frumos și îți doresc tot succesul din lume, atât ție cât și echipei și să auzim numai de bine despre clubul sufletului tău.
Fișă personală – Virgil Stănescu
- S-a născut în 9 ianuarie 1977, la București;
- Înălțime: 2,08 m;
- Greutate: 122 kg;
- A practicat baschetul pe postul de pivot;
- În acest moment, este președintele clubului de baschet Steaua CSM EximBank, care evoluează în Liga Națională
- A început baschetul în București, iar din 1994 a jucat pentru Soced în 1998, a obținut o bursă în Liga Universitară din America de Nord (NCAA), la Universitatea din Alabama de Sud;
- În 2001, a revenit în Europa, evluând la echipe valoroase precum Opel Skyliners Frankfurt (Germania), Telindus Oostende (Belgia), Turk Telekom Ankara (Turcia), Dinamo Erbașu București, Spartak Sankt-Petersburg, Spartak Primorje Vladivostok, Unics Kazan, CSK-VVS Samara (Rusia), Banca Tercas Teramo (Italia), Steaua Turabo București, BC Mureș TG Mureș și CSU Asesoft Ploiești. Cu ultima dintre ele a devenit și campion al României;
- A disputat 14 partide în Euroligă, în sezonul când a revenit în Europa (2001/2002), cu Opel Skyliners, având medii de 10,3 puncte şi 6 recuperări pe întâlnire.
- A avut trei participări în Eurocup, cu BC Oostende (2002/2003), Unics Kazan (2007/2008) şi BancaTeras Teramo (2009/2010). În această competiție, a disputat 31 de meciuri, având medii de 8,7 puncte şi 4,3 recuperări pe meci;
- A jucat şase sezoane în cea de-a treia competiție continentală, sub denumirile FIBA Europe League (2004, Turk Telekom), FIBA Europe Cup (2005, Dinamo Erbaşu) și Eurochallenge (2009, CSK VVS Samara; 2010, Tercas Teramo; 2011, Steaua Turabo; 2013, Asesoft Ploieşti);
- În 2006, după încheierea campionatului Rusiei, a avut o participare și în Liga Campionilor Asiei, pentru Qadsia SC;
- A evoluat 15 ani în echipa națională a României, timp de un deceniu fiind și căpitanul acesteia;
- A participat la trei campanii de calificare la Campionatul European cu naționala României (1999, 2001 şi 2003);
- În 2005 a fost desemnat MVP-ul All Star Game-ului din România;
- A fost ales de cinci ori cel mai bun baschetbalist din România după 20 de ani de carieră sportivă, a preluat conducerea echipei de baschet Steaua CSM EximBank din poziția de președinte;
- În 2013, a fost ales vicepreședinte al Federației Romane de Baschet la Steaua CSM EximBank a pus bazele unui Centru de excelență pentru copii și tineret, sub umbrela căruia joacă baschet aproximativ 1.200 de copii;
- În 2014 a fost inclus în Hall of Fame-ul Universității din Alabama de
- A absolvit Universitatea din Alabama de Sud cu specializare în managementul general. Are, de asemenea, un master în Integrare Economică Europeană din cadrul Universității Române de Științe si Arte „Gheorghe Cristea”. A absolvit Școala Națională de Antrenori (ANS), disciplina baschet;
- Este căsătorit cu Ana și are doi copii, Remi (7 ani) și Raina (6 ani).
Articol publicat în Revista Junior Sport nr. 5 (apariție octombrie 2016)
Autor: Vlad Andrei Buzdugan
Foto: Arhiva personală a lui Virgil Stănescu, Marian Burlacu
