Dublă campioană mondială la gimnastică acrobatică
Târgumureșeanca Monica Elena Duca are doar 13 ani și a cucerit în acest an, în Canada, pentru a doua oară, titlul mondial la gimnastică acrobatică. Ea este o simpatico adolescentă, care a visat dintotdeauna să facă ceva deosebit, iar disciplina pe care o practică este într-adevăr ceva deosebit. Este o disciplină prea puțin cunoscută, dar care necesită un volum de muncă enorm, de precizie şi flexibilitate în mişcări.
Această performanță nu a fost una întâmplătoare, a fost mai degrabă o confirmare a titlului mondial cucerit în urmă cu doi ani, în Croația. Cu toate realizările, Monica este o fată modestă, chiar timidă. Este elevă în clasa a VII-a la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Mureș. A cucerit acest titlu la o competiție cu opt mii de concurenţi din toată lumea. „Era de-a dreptul de neoprit de mică. Mereu făcea tot felul de acrobații, altceva nu făcea, parcă era un butoi de pulbere. Ne-am gândit că ar fi bine să meargă la gimnastică, dar la noi nu era secție de gimnastică, doar ritmică. S-a ivit această ocazie, la dans acrobatic și uite unde a ajuns”, ne dezvăluie mama ei, Cristina Daniela Duca. Invitată pentru un scurt inteviu, Monica a ales ca loc de întâlnire Cetatea Medievală, unde și-a adus cu ea… trofeele!
M.V.: Ce te-a determinat să alegi o ramură sportivă mai puțin populară?
M.D.: Mi-a plăcut gimnastica, acrobațiile, dar nu aveam unde să practice acest sport acasă. La nouă ani și jumătate mă plimbam cu mama. Am văzut un afiș cu înscrieri la clubul Together și i-am spus mamei să mă ducă. Am ajuns atunci la Pastor Tunde, m-am și înscris la Acro Dance. Cu echipa am participat la concursuri în țară și în afara țării. Am ajuns să ne calificăm la Campionatul Mondial din Croația, în vara anului 2015, unde am obținut primul titlu la individual.
M.V.: Cum ai trecut la individual?
M.D.: Rezultatul din Croația a fost o mare surpriză pentru mine și m-am înscris din nou la individual. M-am simțit foarte puternică și voiam mai mult, iar cu echipa făceam pregătiri numai în perioada școlii. M-am antrenat în plus cu niște băieți de la Liceul cu Program Sportiv, care m-au ajutat la acrobații. Concursul pentru calificare a fost organizat la București, am obținut calificarea în Canada, unde
am reușit un nou tiltu.
M.V.: Ce sentiment te-a încercat atunci când ai devenit campioană?
M.D.: Este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. Emoții, chiar lacrimi.
M.V.: Cât muncești și cum împaci sportul cu școala?
M.D.: Cu antrenamentele de la sală și ceea ce fac suplimentar acasă, chiar în parcuri, zilnic, în total mă pregătesc aproximativ 20 de ore pe săptămână. Nu îmi mai prea rămâne timp de altceva, dar știu că fac ceea ce îmi doresc.
M.V.: Nici nu ai încercat alte sporturi înainte?
M.D.: Nu, deoarece dintotdeauna mi-am dorit gimnastica. A fost singura soluție, am ajuns să practic această ramură și voi continua cu aceasta. Îmi doresc chiar să urmez cursurile la Facultatea de Educație Fizică și Sport, să devin antrenoare.
M.V.: Ce competiții urmează?
M.D.: Urmează un concurs foarte puternic la Viena, după care vin calificările pentru Mondialele de anul viitor, tot în Canada.
Monica a rămas fără tată de la o vârstă fragedă. Motiv de mândrie pentru mama care a crescut-o practic singură, ea a fost în permanență cea care a susținut-o din toate punctele de vedere, dar acum are cu ce se mândri.

Text & Foto: Mihai VEREȘ