A slujit sportul până în ultima clipă
Medic de profesie, târgumureșanul a decedat în urma unui infarct miocardic suferit în timpul unui meci de baschet jucat cu studenții săi, chiar în ziua în care împlinea 60 de ani…
Născut în 18 martie 1948, în Târgu Mureş, într-o familie romano-catolică, cu şase membri, Pongrácz Antal Sandor (Anton, cum a fost cunoscut în perioada comunistă) a primit o educație sănătoasă, deși părinții lui erau oameni simpli – tatăl, Pongrácz Antal, a fost lăcătuş la Fabrica de Textile, iar mama sa, Mikola Margit, s-a preocupat să-și crească bine copiii, iar apoi nepoții. „Matyi”, cum era supranumit de
apropiați, și-a început studiile la liceul „Bolyai Farkas”, luându-și bacalaureatul la liceul „Unirea” din Târgu Mureş, în 1966. Cu toate că intenționa să urmeze un institut politehnic, decesul timpuriu al tatălui său l-a făcut să dea admiterea la Facultatea de Stomatologie a Institutului (Universitatea de astăzi) de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. În paralel cu școala, a devenit component al echipei de scrimă din cadrul Clubului Sportiv Universitar, fiind elev al antrenorului Kakuts Andras. Deopotrivă talentat, perseverent și modest, Pongrácz Antal și-a dovedit valoarea atât pe plan intern, cât și internațional. Campion național la spadă, la individual, atât la juniori, cât și la seniori (1968 și 1973), câștigător de 6 ori a Cupei României (1968, 1969, 1971, 1975, 1977, 1980), a cucerit titlul mondial la tineret în 1967 (Teheran), participând la trei ediții ale Jocurilor Olimpice de vară. La München, în 1972, în grupa finală, Pongrácz a câștigat disputele cu francezii Brodin (5-4) și La Degaillerie (5-3), cu suedezul Edjing (5-3), pierzându-le pe cele în fața ungurilor Kulcsár (3-5) și Fenyvesi (1-5). Mureșanul s-a clasat pe locul 4, ratând medalia deși a fost la egalitate cu Jacques La Degaillerie și Gyozo Kulcsar – a contat tușaverajul… Titlul olimpic a fost câștigat atunci de Csaba Fenyvesi. Tot atunci, în întrecerea pe echipe, Pongrácz a ocupat locul 5, pentru ca la Montreal, în 1976, să coboare o poziție în clasament (a fost pe 33 la individual). În sfârșit, la Moscova, în 1980, Pongrácz Antal s-a situat pe 19 la individual și pe 4 cu echipa (5-9 cu URSS, în disputa pentru „bronz”). În 1974, avea să obțină o clasare pe podium (locul 3) și la Mondialele de seniori. Pentru performanțele sale, i s-a conferit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în semn de recunoaștere a meritelor sale sala de scrimă de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș îi poartă numele. În plus, pe faţada sălii a fost montată și şi o plachetă memorială a doctorului Pongrácz Antal, din iniţiativa Asociaţiei care îi poartă numele. Un moment important în viața sa s-a produs în 1973, când s-a căsătorit cu dr. Pongracz Maria, cea care l-a susținut în toate proiectele sale, atât sportive, cât și profesionale. Singurul lor copil, dr. Pongrácz Istvan-Matyas, a călcat pe urmele părinților săi. Printre realizările doctorului Pongrácz Antal se numără cursul universitar „Rögzített fogpótlások” („Lucrări protetice fixe”), primul curs de protetică din Transilvania scris în limba maghiară. În 2004 a fost ales membru director al Societăţii Medicale din Ungaria, Secţia de Stiinţe Stomatologice, iar cu ocazia alegerilor pentru înfiinţarea Colegiului Stomatologilor din România, a fost desemnat Preşedinte al Colegiului Mureş.
Text: Marian BURLACU
Foto: Federația Română de Scrimă
