Ladislau Șimon a întrerupt o serie de 14 succese sovietice mondiale la categoria +100 kg! - Ediții locale-jud Mureș

Uriașul luptător

Singurul român campion mondial la lupte libere a provenit din județul Mureș. Timp de patru ani, între 1973 și 1976, Ladislau Șimon a fost unul dintre principalii rivali ai sovieticului Soslan Andiev, care are în palmares două titluri olimpice, patru mondiale și trei europene. Maestru Emerit al Sportului, s-a stins din viață înainte să împlinească 53 de ani, fiind declarat post-mortem cetățean de onoare al municipiului Târgu Mureș.

Remarcat pentru statura sa, încă de tânăr, Ladislau Șimon și-a început cariera de practicant al luptelor în 1966, în orașul natal, la Clubul „Mureșul” din Târgu Mureș. Trei ani după aceea și-a făcut debutul în competițiile internaționale la juniori, iar în 1973 a participat la Campionatul European de la Lausanne, unde a terminat pe locul 6, însă n-a dezarmat. Astfel că la Mondialele de la Teheran din același an, a cucerit medalia de bronz. Una mult mai strălucitoare, de fapt, în condițiile în care a fost depășit doar de sovieticul Soslan Andiev și bulgarul Bojan Boev. Rivalitatea dintre acești sportivi avea să se amplifice în anii următori. În 1974, Șimon a izbutit să urce pe podium și la Campionatul European. Găzduită de Madrid, competiția a fost dominată din nou de Andiev, singurul care a reușit să se dovedească mai bun decât luptătorul mureșan. La Mondialele de la Istanbul, din același an, în schimb, Șimon a reușit o victorie senzațională în fața reprezentantului URSS, țară ai cărei sportivi au cucerit 6 din cele 10 titluri ale acelei ediții! Printre cei care s-au clasat în urma românului s-au numărat alți luptători valoroși: Boev, Heinz Eichelbaum (RFG) și Michael McCready (SUA). Atunci, Ladislau Șimon a întrerupt seria de 14 succese ale sportivilor sovietici la categoria +100 kg (1969-1983). Anul 1975 a fost la fel de agitat. La Europenele de la Ludwigshafen, Ladislau Șiman a terminat pe locul 3, fiind depășit din nou de Andiev. La Mondialele de la Minsk, în schimb, mureșanul n-a izbutit să mai urce pe podium, terminând pe poziția a 10-a. Avea să se revanșeze, însă, în anul următor, când a cucerit titlul continental la Leningrad, depășindu-i pe Roland Gehrke și Boris Bigajev. Un nou succes deosebit pentru „uriașul” din Târgu Mureș ținând cont că respectiva competiție s-a desfășurat pe teritoriul URSS, iar această țară a câștigat cinci titluri din cele zece puse în luptă. Ladislau Șimon avea să atingă vârful carierei sale în același an, la Jocurile Olimpice de la Montreal. Calificat în finala de 3, el a pierdut disputele cu Soslan Andiev (5-11) și cu ungurul Jozsef Balla (5-7), terminând pe locul 3 și cucerind astfel medalia de bronz. După ce a abandonat activitatea competițională, s-a dedicat antrenoratului, pregătind sportivii de la clubul Mureșul, din 1979, pregătind lotul olimpic de lupte libere între 1996 și 2000. La 12 mai 2005, s-a stins din viață în urma unui accident vascular cerebral… Avea doar 52 de ani. Post mortem, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Târgu Mureș. Fiul său, botezat tot Ladislau, a călcat pe urmele sale, fiind de asemenea antrenor de lupte la clubul „Mureșul”. În memoria sa, Federația Română de Lupte organizează, la București, Turneul Internațional ”Ion Cornianu & Ladislau Șimon”.