Enikö Barabas-Mironcic are o explicație pentru succesele sale: - Ediții locale-jud Mureș

„Familia este stâlpul meu de susținere!”

Campioana mondială și europeană, medaliată olimpică în proba de 8+1, născută la Reghin, în 21 iulie 1986, „Entzy” cum îi spun apropiații, a început canotajul la Clubul Sportiv „Mureșul”. Până atunci nu mai practicase alt sport, dar după cum mărturisește „era băiatul lui tata”, adică o copilă activă, plină de energie. Pentru performanțele obținute în sport, în 2008 a fost decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a cu două barete.

Enikö Barabas-Mironcic a aflat de canotaj pe la vârsta de 12 ani și își amintește cu nostalgie: „La recomandarea unei cunoștințe de-a tatălui meu, am vizitat Clubul Sportiv „Mureșul”. . Fiind în parametrii foarte buni pentru canotaj, am zis să încerc…” Și a tot a… „încercat” până după Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, când a decis să se retragă. „Încercat” e un fel de a spune, fiindcă Enikö a adunat, în acest răstimp, o sumedenie de medalii la competițiile majore. În palmaresul său figurează, în proba de 8+1, numai la senioare, „bronzul” la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008, „argintul” la Campionatul Mondial de la Kaizu din 2005 și Campionatul Mondial de la Poznan din 2009, „bronzul” la Campionatul Mondial de la Hamilton din 2010, patru titluri continentale (la Atena ]n 2008, Brest din 2009, Montemor-o-Velho din 2010 și Plovdiv din 2011), precum și „argintul” la Poznan în 2007. La acestea putem adăuga și un titlu european la U23, precum și alte două titluri mondiale și un încă un „argint” la Campionatul Mondial de Junioare. „ Pentru mine, cel mai frumos moment a fost la Jocurile Olimpice de la Beijing… Deși bronzul acela venea după medaliile de aur de la Atena și n-a fost un rezultat foarte apreciat la acel moment!”, ne-a spus campioana, adăugând că regretă că n-a reușit să obțină și un titlu olimpic.

După Jocurile Olimpice de la Londra, Enikö Barabas-Mironcic a luat decizia să se retragă din activitatea competițională. De ce a luat această decizie grea pentru un sportiv de mare performanță? „M-am retras… pentru a obține cea mai minunată și valoroasă medalie a mea, adică pe Ivona!”, ne răspunde chiar Emiko, al cărei soț este canoistul Florin Mironcic, multiplu medaliat la CM și CE, adăugând : „Fiind legitimată la CSA Steaua, am devenit subofițer activ, iar acum îmi desfășor activitatea în cadrul Centrului Militar Județean Covasna, dar am rămas legată sufletește de canotaj, de persoanele din acest sport! Petrecând atâția ani în cantonamente, canotajul rămâne parte din noi, chiar dacă nu îl mai practicăm! ”.

Ca orice foști mari sportivi, Enikö și Florin îi dau fetiței lor de 3 ani și 9 luni aceeași educație pe care au primit-o și ei. „Cu Ivona, momentan, mergem la cursuri de înot. Este un copil care nu obosește niciodată și care ar face mișcare sub orice formă, oricând. A avut ocazia să vină și cu mine la sală, să încerce anumite aparate, inclusiv să vâslească pe ergometru. Cu siguranță va avea calități fizice – le are deja de.acum – pentru a practica un sport. Cred că e și firesc ca istoricul nostru să o infuențeze în sensul acesta, dar timpul ne va arăta exact în ce direcție o va lua”, ne-a spus „Entzy”, pe care am rugat-o să le transmită un mesaj și părinților din România: „Le-aș spune saă-și îndrume copilașii spre sport din mai multe motive! Lăsând la o parte beneficiile materiale obținute în cazul marii performanțe, sportul formează oameni, formează valori. Sportul educă, disciplinează! Fizic, devenim mai rezistenți făcând sport”, a concluzionat marea campioană.