Președintele Federației Române de Judo declară: “Judo-ul reprezintă copilăria mea!”
B.M.: Domnule președinte ne bucurăm să vă revedem după Jocurile Olimpice! O să începem acest interviu precizându-vă că face parte din suita de interviuri inițiată de Revista Junior Sport și numită generic “THE GREAT – întâlnire cu mari personalități ale sportului românesc”. În această idee, astăzi vom vorbi nu numai despre calitatea dvs. de președinte al federației, ci și despre… copilul sportiv Florin Daniel Lascău. Dacă vă gândiți așa spontan, ce vă vine în minte, ca un flash? Ce moment frumos din copilăria dvs de când ați debutat în sport vă amintiți?
F.D.L.: Vă mulțumesc că v-ați gândit la noi și doriți să promovați Judo-ul! În ceea ce mă privește pot spune că judo-ul reprezintă copilăria mea! Îl practic de la vârsta de 4 ani și i-am dedicat întreaga mea viață. După părerea mea, la baza bunei dezvoltări fizice a copilului stau următoarele aspecte: să știe să alerge, să înoate și să cadă, fără a se accidenta.
B.M.: Cum au decis părinții sau bunicii de la început să fie…Judo?
F.D.L.: Eram prea activ, iar părinții și-au dat seama că singura soluție este sport. Am făcut “turul” la mai multe sporturi, dar pe mine m-au impresionat doar copiii îmbrăcați în niște…pijamale albe (zâmbește), care se tăvăleau. Și atunci i-am spus tatălui meu eu așa ceva vreau să fac. Atunci a început “poezia” frumoasă a vieții mele, împreună cu domnul profesor Velici. Ulterior am plecat la Clubul Sportiv al Armatei “Steaua” București, unde am activat până în anul 1989, când a trebuit să iau următoarea decizie importantă, respectiv plecarea în Germania. Acolo, nu după mult timp, am fost luat în echipa națională. Sub drapelul german am câștigat titlul de campion mondial. Tot în Germania mi-am început și cariera de manager în sport, fiind primul și singurul sportiv român care a ajuns vicepreședinte al Federației Germane de Judo. În Germania am urmat și o școală economică (la Mercedes-Benz, în Frankfurt). Tot în străinătate, am absolvit și două facultăți de educație fizică și sport. Marea mea realizare profesională, pe linie de manageriat, a venit însă odată cu cooptarea mea, la inițiativa lui Marius Vizer, ca manager al Uniunii Europene de Judo. După am plecat în Suedia, unde am stat 4 ani, iar apoi m-am întors în România, unde mă aflu și acum.
B.M.: De ce v-ați întors în România?
F.D.L.: M-am hotărât să revin în țară pentru viitorul copiilor noștri, ca să le dăm o identitate. Între timp am mai plecat din România… Am fost în Marea Britanie, unde, în anul 2012, înainte de Jocurile Olimpice de la Londra, am pus și eu umărul la salvarea judo-ul de acolo și cred că am reușit, deoarece englezii au câștigat două medalii atunci, mai ales că la ultimile două ediții nu câștigaseră nimic. Iar acum, cum știți, sunt președintele Federației Române de Judo.
“Atât de bucuros am fost că am câștigat locul I, încât am mers acasă și am dormit în tricoul de campion național, m-am trezit dimineața, mi l-a spălat mama, m-am spălat și eu, iar după l-am luat din nou pe mine și am plecat la școală cu el!”
B.M.: Revin iar la copilărie. Ce a însemnat, pentru micuțul Daniel Florin, prima medalie?
F.D.L.: Eram la grădiniță și de fapt prima medalie a fost prima… cupă! Dar cel mai mult m-a impresionat cadoul pe care l-am primit pe lângă cupă, respectiv un …fluier, un vaporaș alb- albastru, care plutea și cu care puteai să fluieri. Eram atât de încântat (zâmbește). Tot cu drag îmi amintesc că, în anul 1979, atunci când am fost la București, la prima mea finală, am fost atât de încântat de Dinamo… nu o să uit niciodată! Mi-a plăcut stadionul, cât de mare este, mi-a plăcut sala de concurs… Până atunci nu mai văzusem așa ceva. Mă uitam la colegii mei care au luat medalie și mi-am spus și eu că doresc să iau o medalie. Doar un an mai târziu, în 1980, la Alba Iulia, a început practic seria mea de medalii, ca să o numesc așa. Atunci am luat locul I și atât de bucuros am fost că am mers acasă și am dormit în tricoul de campion național, m-am trezit dimineața, mi l-a spălat mama, m-am spălat și eu, iar după l-am luat din nou pe mine și am plecat la școală cu el!
B.M.: Ce frumos! O ultimă întrebare legată de cariera dvs. ca sportiv. Care a fost cea mai importantă performanță, care v-a marcat în mod deosebit?
F.D.L.: În anul 1991, atunci când am câștigat titlul de campion mondial la Barcelona! Singurul lucru care mi-l aduc aminte este faptul că, aflat pe podium, ca într-un film, mi s-au derulat prin fața ochilor toate amintirile de când am fost copil până în acel moment. Chiar dacă această medalie a fost câștigată sub culorile statului german, contribuția judo-ului românesc, respectiv a sportului românesc, a fost esențială. Imaginați-vă o piramidă cu o bază făcută în România, la care doar vârful a fost pus în Germania. Fără acea bază nu se putea niciodată ajunge să se creeze acea piramidă. Asta înseamnă pentru mine medalia de aur de la mondiale.
“Judo-ul este o platformă pentru a pregăti celelalte sporturi, este o platformă pentru societate.”
M.B.: Vă felicit pentru asemenea atitudine! Am înțeles că, la nivel de federație, vă implicați foarte mult în tot felul de proiecte pentru copii, pentru a-i aduce la Judo.
F.D.L.: Din punctul meu de vedere Judo-ul este o platformă pentru a pregăti celelalte sporturi, este o platformă pentru societate. Atunci când aducem copiii în sala de Judo, îi învățăm în primul și în primul rând să fie ordonați, să fie politicoși, îi învățăm să se rostogolească, să nu se lovească, să respecte adversarul, să aibe încredere în sine. Suntem conștienți de faptul că acești copii vor merge după aceea la alte sporturi sau că vor da înapoi societății valorile pe care noi le dăm lor. Ne place să vedem că în România numărul copiilor care au început Judo-ul este în permanentă creștere. De altfel, Federația Română de Judo investește foarte mult pentru a atrage cât mai mulți copii în sălile de Judo. Ne ajută faptul că avem mari judoka, cum ar fi Alina Dumitru, care au devenit antrenori pentru cei mici. Ne uităm cu stupoare cum copiii nu știu să mai alerge cu spatele! Ei vin în sală direct din fața… tabletei. De aceea noi privim judo-ul ca o platformă de dezvoltare a sportului în general, motiv pentru care ne-am propus să începem colaborarea cu alte sporturi. Ne uităm la colegii de la fotbal, handbal, rugby, când fac accidente pentru că nu știu să cadă. Alarmant este și numărul mare de accidentări stradale când cade prima zăpadă, pentru că lumea nu știe să…cadă!
B.M.: Aveți o plachetă foarte frumoasă lângă dvs, puteți să ne spuneți ce reprezintă și cu ce ocazie ați realizat-o?
F.D.L.: Placheta aceasta a fost făcută de către un profesor de Judo care lucrează și în alt domeniu nu numai în judo. Simbolizează chimono-ul de judo, legat cu un tricolor. Această plachetă este oferită atât campionilor naționali, cât și celor care contribuie la dezvoltarea Judo-ului românesc. Astăzi, având în vedere că acest interviu ne va ajuta nu numai să dezvoltăm sportul românesc, ci mai ales judo-ul în rândul copiilor, vă voi oferi dvs. placheta. Prin ceea ce faceți cu Revista Junior Sport, ne ajutați să promovăm acest sport și vă mulțumim!
B.M.: Wow! Mulțumim frumos! Ne-ați impresionat! Este o surpriză nemaipomenită, mulțumim din tot sufletul și să știți că această plachetă va deveni talismanul nostru și îl vom pune pe prima pagină a revistei noastre, acolo, într-un mic colțișor ca un mesaj. O să-l rog pe colegul meu, pe Marian Burlacu, să vă adreseze câteva întrebări, legate de Jocurile Olimpice, dar mai ales de ce se va întâmpla, în judo-ul românesc, după această mare competiție a planetei.
F.D.L.: Vă ascult!
M.B.: Cu toții regretăm că nu s-a reușit o medalie la Judo…dar sportul nu este matematică. Totuși ce credeți că s-a întâmplat?
F.D.L.: Federația Română de Judo a reușit, în ultimii 4 ani, să pregătească 3 fete și un băiat, dintre care 3 au fost în primii 8 din lume. Asta este o performanță! La feminin Chițu Andreea a fost prima pe lista mondială, normal că ne-am așteptat la o medalie, mai ales că ea, în descurs de doi ani, a confirmat că este cea mai bună din lume. Corina Căprioriu a intrat în concurs pe locul 6, deci la nivel mondial o performanță deosebită, ceea ce a și dovedit cu locul 5 pe care l-a luat. La rândul său, Daniel Natea a avut cel mai bun an al carierei lui, respectiv locul 3 la Campionatele Europene de seniori și câștigarea masters-ului, iar Monica Ungureanu, și ea, a avut cel mai bun an al carierei sale, luând locul trei tot la CE de seniori. Într-adevăr, nu am fost în măsură să aducem medalii acasă, dar le-am avut în mâini și le-am pierdut printre degete… Ceea ce pare la televizor, într-un timp foarte scurt, preț de câteva secunde, sunt de fapt ani de muncă, sunt sute de mii de euro investiți în sport. Din păcate în România se alocă pentru sport doar 0,024 % din PIB. Deci, practic, nici măcar un procent din PIB-ul României nu îl dăm educației sportive. În comparație, Ungaria, care alocă sportului 5 % din PIB, iar companiile au obligația să aloce sportului 2 % din cifra de afaceri. De ce? Pentru ei sportul este interes național!
M.B.: Ce se întâmplă acum, după Jocurile Olimpice?
F.D.L.: Ne pregătim deja pentru următoarele două competiții olimpice! Pentru cea din 2020 trebuie să ne refacem echipa. Trebuie să vedem care sunt sportivii în măsură ca, la Tokyo, în sala în care a avut loc prima întrecere olimpică de Judo, să poată performa în așa fel încât, din țara care ne-a dat acest sport minunat, să putem să ne întoarcem acasă cu medalie. Pentru anul 2024 ne trebuie o structură pe lungă durată. Consider că pentru marea performanță banii contează. În zilele noastre importantă este să ții pasul cu știința, tehnologia avansată. Să invităm specialiști din alte țări, să organizăm seminarii cu ei, pentru a ridica nivelul de pregătire al antrenorilor români.
B.M: Ascultându-vă, îmi doresc ceva. Sincer…Aș dori ca fiecare președinte de federație sportivă să gândească ca dvs. Și chiar fiecare președinde de club important din România să aibă aceeași mentalitate ca a dvs. Sunt convinsă că pregătirea dvs. în străinătate, atât pe linie sportivă, cât și pe cea economică, au avut un rol important în formatarea unei asemenea mentalități. Dar și patriotismul de care dați dovadă. Noi, echipa Junior Sport, vă urăm tot succesul din lume și să știți că suntem alături de spiritul judo-ului românesc atât cât putem și noi, prin toate mijloacele noastre de promovare.
F.D.L.: Și eu vă mulțumesc!
Fișă personală – Florin Daniel Lascău
- S-a născut în 15 mai 1969, la Oradea (județul Bihor);
- A practicat judo-ul, sport pe care l-a descoperit în orașul natal pe când avea 4 ani;
- A fost multiplu campion al României la juniori și seniori;
- S-a clasat pe podium la Campionatul European de juniori din 1986, de la Leonding, și din 1987, la Wroclaw (categoria 78 kg);
Mai jos veți găsi ordinea cronologică a celor mai mari succese naționale și internaționale ale lui Florin Daniel Lascău ca un luptător singuratic:
- în 1989, a decis să rămână în Italia, după ce a participat la o competiție. A ajuns apoi în Germania, obținând cetățenia acestei țări. Acolo a activat pentru mai multe cluburi printre ele figurând TSV Abensberg și Judo Club Rüsselsheim în 1991, concurând pentru Germania, a devenit campion mondial în 1992, a participat la Jocurile Olimpice de la Barcelona tot ca reprezentant al Germaniei;
- la nivel de club, cu TSV Abensberg, a câștigat Cupa Europei în 1994, 1996 și 1997;
- a devenit apoi primul sportiv ales vicepreședinte al Federației Germane de Judo. A activat ulterior în Suedia, iar în 2011 a devenit director sportiv la FIJ (Federația Internațională de Judo);
- în noiembrie 2015, a fost ales președinte al Federației Române de
Articol publicat în Revista Junior Sport nr. 5 (apariție octombrie 2016)
Autor: Beatrice Mercado, Marian Burlacu
Foto: Arhiva personală a lui Florin Daniel Lascău, Marian Burlacu
