Această declarație aparține doamnei Elisabeta Lipă, cea mai valoroasă canotoare din secolul XX (așa cum a fost declarată, în anul 2000, de către Federația Internațională de Canotaj-FISA), multiplă campioană olimpică, mondială și europeană, fost comandant al Clubului Sportiv Dinamo București, fost minitru al tineretului și sportului, actualmente președinte al Federației Române de Canotaj. Domnia sa, a acordat, pentru Revista Născut pentru Sport acest interviu.
B.M.: Venind în vizită la Federația Română de Canotaj, practic am venit în…„casa performanței de elită”! Canotajul, la nivel planetar, dacă ar fi un…regat, cred că ar fi trebuit să arboreze steagul României! Vă salut doamna președinte Elisabeta Lipă!
E.L.: Mulțumesc că ne-ați călcat pragul federației și mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
B.M: Când spunem sportul românesc pe masa Centenarului, sincer, ce vă vine în minte în acest moment?
E.L.: Bineînțeles că îmi vin în minte medaliile obținute de țara noastră, în special aurul de la Jocurile Olimpice. Un sportiv nu se simte total împlinit ca sportiv, dacă nu participă la această competiție supremă a planetei. Nu mai spun să și urce pe podium! Atunci trăirile sunt greu de descris în cuvinte.
B.M: Prima prezență a dvs pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic…Puteți să retrăiți acum starea de atunci și să încercați să ne-o descrieți?
E.L.: Prima mea urcare pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic a venit la vârsta de nici 20 de ani. Erau Jocurile Olimpice din Los Angeles (1984). Atunci, împreună cu colega mea Mărioara Popescu, am cucerit titlul olimpic. Nu pot să vă descriu în cuvinte ce am simțit eu și cum am trăit acel moment! Repet, la nici 20 de ani, vezi altfel lucrurile. Ultima urcare pe podium, cea de la 40 de ani, n-am mai trăit-o la aceeași intensitate. În orice caz este o trăire totală aș putea spune.
„În canotaj, acum, avem o generație de excepție!”
B.M.: Sportul pe care îl reprezentați a urcat, nu de puține ori, pe cele mai înalte trepte ale podiumurilor olimpice, mondiale, europene. Se întâmplă așa pentru că poporul român are un talent nativ aparte pentru acest sport sau performanța este bine întreținută prin buna pregătire a instructorilor? Avem o școală bună de canotaj sau suntem și foarte talentați?
E.L.: Rezultate vin cu eforturi extraordinar de mari, dar și cu o mare dăruire, cu o dorință ieșită din comun. Apreciez mult sacrificiul sportivilor noștri, de a pune mâna pe aurul olimpic. Avem, acum , o generație de excepție. Ca președinte de club și de federație, mi-au trecut prin mâini multe generații de sportivi, dar generația de la ora actuală este o generație de excepție și nu vorbesc de un grup mic de sportivi, ci în masă. La ora actuală noi avem 93 de sportivi în pregătire, în cantonament, la baza nouă a Complexului Sportiv Snagov. Îmi este foarte drag să mă duc acolo să îi văd la antrenamente. De la primul la ultimul dintre ei este aceeași dorință – de fi campion! Asta parcă îți dă, așa, o stare de bine…
B.M.: Deci sunteți optimistă pentru Tokyo?
E.L.: Recunosc că lupta este acerbă și se dă la…fracțiuni de secundă, dar sunt încrezătoare în sportivii noștri.
B.M.: Am înțeles că sunteți foarte mulțumită și de actualul antrenor de loturi naționale. Ce a adus nou?
E.L.: Sigur că da. Antonio Colamonici este foarte bine acceptat de sportivi și acest lucru contează enorm. El a adus un bun program de pregătire, dar cel mai important aspect îl constituie faptul că a adus încrederea în ei.
B.M.: În total câți antrenori aveți la federație?
E.L.: Avem 10 antrenori care deservesc 93 de sportivi. Fiecare își face treaba cât mai bine. Este o perioadă grea. Până la medalii, trebuie să vorbim mai întâi de calificări, iar obiectivul nostru anul acesta este să calificăm câți mai mulți sportivi.
B.M.: Pe segmentul copii-juniori-cadeți, sunteți optimistă? Se anunță și aici perspective frumoase sau este prea devreme să vă faceți o idee?
E.L.: Avem copii talentați, dar, din păcate, am observat că, în ultima perioadă, sunt din ce în ce mai puțini copii care vin la acest sport. Deci aria de selecție nu mai este atât de vastă, cum era până acum. În general copiii vin din ce în ce mai puțin la sport, nu numai la canotaj.
B.M.: Atunci viitorul nu e foarte roz…
E.L.: Viitorul nu e foarte roz și asta o știm. E plin de scutiri la ora de educație fizică. Deci sunt mulți factori care concură la acest rezultat și atunci obligatoriu că se resimte și în sportul de înaltă performanță. Dar nu ne lăsăm învinși și încercăm să îi căutăm noi pe copii. De aceea, organizăm, periodic, selecții în școli.
„Frumusețea sportului se învață în școală!”
B.M.: Rezultatele voastre frumoase să sperăm că vor determina interesul către acest sport. Faima unui mare campion tot timpul a adus beneficii de imagine și de interes către copii. Toate fetițele, de exemplu, vor să se facă…Simona Halep!
E.L.: Foarte bine, să se facă! Dar trebuie să învețe frumusețea sportului din școală. Aceasta educă copiii și îi indreaptă către o disciplină sau alta.
B.M.: Totuși trebuie să respectăm foarte mult pe părinții care și-au dat copii să facă sport și mai ales îndrăznesc să creadă că acel copil are talent și va face performanță. Dacă ar fi să stați de vorbă cu părinții copiilor care fac sport de performanță, ce sfaturi le-ați da?
E.L.: Să îi susțină necondiționat de rezultate. Mă bucur că, în ultima perioadă, văd mulți părinți care își însoțesc copiii sportivi la campionate sau regate, indiferent unde acestea au loc.
B.M.: Fac niște eforturi financiare foarte mari…
E.L.: Efortul financiar este enorm de mare, dar altfel reacționezi și tu, ca părinte, când îți vezi copilul că trece prin emoții, îl vezi concetrat. Îl vezi altfel decât ești tu obișnuit cu el acasă. Și atunci te porți altfel cu el. Până la urmă familia este cea care te susține. Dacă copilul are parte de susținerea familiei, dar și de un antrenor priceput și inimos, practic are o echipă bună. Atunci el parcă înflorește și performează.
„La canotaj, părinții nu au costuri pentru copiii lor!”
B.M.: Determinarea pleacă de acasă, asta este clar! Am înțeles că la canotaj părinții totuși nu suportă nimic din costurile de deplasare ale copiilor. Vă felicit că ați reușit să faceți un asemenea efort financiar.
E.L. – La noi părintele nu are nimic de achitat! În plus, din momentul în care sportivul este selecționat, antrenorul se ocupă și de mutarea lui cu școala în localitățile în care avem centrele noastre de pregătire. Iar în centre asigurăm, gratuit, casă, masă, antrenamente. Și, binențeles, părinții nu au costuri nici cu deplasarea copiilor lor la competiții, fie acestea naționale sau internaționale.
B.M.: Doamna Elisabeta Lipă…sunteți bunul nostru național, cum îmi place mie să spun. Aveți un vis neîmplinit? Ca sportiv mă refer…
E.L.: Nu! Ca sportiv nu am nici un vis neîmplinit! Pentru că tot ceea ce mi-am dorit, Dumnezeu m-a ajutat să și obțin. Pot spune că am primit de la viață peste ceea ce mi-am dorit.
B.M.: Nu exist titlu pe această planetă pe care să nu îl aveți!
E.L.: Nu mi-am dorit eu să ajung la 6 olimpiade, dar la două, trei, tot mi-am dorit! Așa a vrut cel de Sus…
B.M.: Aveți un talent ieșit din comun, dar și o putere de muncă aparte. În mod cert ați avut și niște antrenori de excepție. Iată ingredientele succesului!
E.L.: Fără talent, fără putere de muncă și fără antrenori de excepție care să-ți îndrume pașii, nu ai cum să reușești.
„Am învățat mai mult din eșecuri, decât din victorii…”
B.M.: Cel mai nefericit moment, ca și sportiv, când a fost și de ce a fost determinat?
E.L.: Am ieșit campioană olimpică și, în următorul an, nu am prins finala. Acesta a fost cel mai nefericit moment al meu. Am primit cu fruntea sus acel rezultat. A fost al meu și mi l-am asumat. Am plecat mai departe, însă mai hotărâtă.
B.M.: Acesta este pragul la care trebuie campionii să fie atenți, ca să nu clacheze. După o reușită formidabilă, dacă apare o cădere bruscă, să reziste psihic.
E.L.: Da sigur că da. În toată cariera mea ca sportivă am învățat mai mult din eșecuri, decât din victorii. Pentru că atunci când câștigi ai senzația că ai făcut totul perfect și ți-a ieșit totul perfect. Crezi că ai găsit rețeta succesului, dar nu există o asemenea rețetă. Când pierzi, pune pe hârtie cam ce n-ai făcut cum trebuie.
B.M: Dvs. ați pus pe hârtie, la propiu?
E.L.: Bineînțeles! Ca să pot merge mai departe și să nu mai fac aceleași greșeli. A greși este omenește, dar dacă repeți greșeala, deja este o prostie.
B.M.: Ce facem cu un campion când…i se urcă la cap succesul? Cum poate el să gestioneze un succes fulminant, obținut într-un timp foarte scurt? Pentru că este o responsabilitate să gestionezi succesul!
E.L.: Așa este. Când ți se urcă la cap trebuie să ai …specialiști pe lângă tine, specialiști care să te scuture puțin și să te aducă cu picioarele pe pământ. Să zicem că prima victorie te-a luat prin surprindere. A doua, când o repeți, deja înseamnă că ai talent, iar la treia nu se mai pune problema…
B.M.: Dacă ca sportiv nu ați avut nici un vis neîmplinit, ca ministru al tineretului și sportului, ați avut vise neîmplinite? Ce…verb a funcționat? „A vrea”, „a putea” sau „a trebui”?
E.L.: Nu s-a pus problema de vrut…Dar trebuie să ai și cu cine. Pentru că oricât de bun ar fi un ministru, dacă nu are o echipă care să fie pe aceeași lungime de undă cu el, este greu să reușească. Eu când am acceptat să fiu ministru, știam că am venit pentru o perioadă limitată de timp. Însă știam și cu ce se confruntă sportul de înaltă performanță, pentru că veneam în acea poziție din poziția de președinte de club și de federație. De aceea am încercat, împreună cu oamenii pe care i-am avut atunci la dispoziție, să fac cât mai multe lucruri bune pentru sport. Eu sunt foarte mulțumită de ceea ce am putut să realizez în mandatul meu scurt de minstru.
B.M.: România merită să fie o țară în care sportul să fie prioritate națională?
E.L.: Normal că ar merită! În primul rând pentru sănătate. Nu trebuie să vorbim doar de sportul de performanță, ci de sport în general, ca factor de sănătate. Avem, din păcate, spitale pline până la refuz…
„Părinții să-și lase copiii în frumoasa…„grădină” a performanței!”
B.M.: România este pe „podiumul” obezității! Vă rog să transmiteți un mesaj părinților care încă nu și-au dat copiii la sport.
E.L.: Părinților le spun să își lase copii către acest domeniu atât de frumos și care aduce satisfacții, cum ei nici nu își pot imagina! Ei nu le-au trăit, eu da! Părinții să-și lase copiii în frumoasa „grădină” a performanței! În pofida sacrificiilor, aceasta este plină de trandafiri, de toate culorile, înfloriți. Așa arată și bucuria și mulțumirea, atunci când ești pe un podium, fie că e unul mondial, european, olimpic sau național. Merită să faci sacrificiile de pe lume ca să ajungi aici și este păcat să nu le faci, mai ales dacă mai ai și talent. Este păcat să îți irosești acest talent pe alte activități și, oricum, eu, în general, recomand mișcarea ca mijloc de sănătate, ca mod de trai frumos, decent.
B.M.: Și respect de sine!
E.L.: Da! Dar trebuie să ai voință. În toate lucrurile pe care vrei să le faci, primul lucru pleacă de la voință.
B.M.: Asociația Junior Sport, de 8 ani, are un slogan al unei campanii permanente, iar acest slogan sună exact așa: „Eu sunt născut pentru sport , iar voi trimiteți copiii la sport! O să vă rog să rostiți și dvs. acest slogan, mai ales că vă veți regăsi în fiecare cuvânt. Puteți să mă contraziceți dacă nu este așa!
E.L.: Eu pot să spun altfel…Am fost născută pentru sport și vă îndemn către sport!
B.M.: Mulțumim frumos pentru interviu!
E.L.: Și eu vă mulțumesc și vă urez succes în activitatea dvs. de a determina copiii să facă sport! Vă felicit pentru ceea ce faceți!
FIȘĂ PERSONALĂ
Elisabeta Oleniuc-Lipă
– S-a născut pe 26 octombrie 1964, în orașul Siret (județul Suceava)
– A făcut canotaj între 1980 și 2006, fiind sportiva cu cel mai impresionant palmares internațional din acest sport
– Primul titlu olimpic la cucerit pe când avea nici 20 ani, la ediția din 1984, de la Los Angeles (SUA). Atunci, ea s-a impus în proba de dublu vâsle, alături de Marioara Popescu.
– La JO din 1988 de la Seul (Coreea de Sud), a obținut medalia de argint la dublu vâsle, împreună cu Veronica Cogeanu, iar în proba de patru, fără cârmaci, a câștigat bronzul (aceasta a fost singura ediție la care n-a cucerit titlul olimpic
– În 1992, la Barcelona (Spania), s-a impus în proba olimpică individuală, iar tot atunci, a obținut și ”argintul” la dublu vâsle
– Cu barca de 8+1, a triumfat la edițiile din 1996, 2000 și 2004 ale Jocurilor Olimpice de vară
– În 2000, Federația Internațională de Canotaj (FISA) a declarat-o drept cea mai valoroasă canotoare din secolul XX
– În 2004, a fost înaintată la gradul de chestor în Ministerul de Interne (echivalent cu cel de general)
– În 2008, a primit Medalia ”Thomas Keller”, cea mai importantă distincție ce se acordă de câtre Federația Internațională de Canotaj (FISA) sportivilor retrași din activitate, distincție ce poartă numele celui care a fost președintele FISA între 1958 și 1989.
– În 2008, a fost declarată Cetățean de Onoare al orașului Siret
– În Suceava, Sala Sporturilor îi poartă numele
– Este multiplă medaliată cu aur, argint și bronz la Campionatul Mondial de canotaj
– A cucerit 25 de titluri naționale
– A fost portdrapelul României la Jocurile Olimpice din 2000 și 2004
– Este primul canotor care a câștigat vreodată 8 medalii olimpice
– Este prima femeie care să dețină gradul de general in România
– Este cea mai în vârstă canotoare care a cucerit aurul olimpic la vârsta de 39 de ani
– Este deținătoarea recordului de timp scurs (20 de ani) între câștigarea a 2 medalii olimpice de aur
– Este doctor în educaţie fizică şi sport (2009)
– A absolvit Facultatea de Educaţie fizică şi Sport (1997), Colegiul Naţional de Apărare (2007), precum și cursuri postuniversitare în Managementul activităţilor sportive (2005) și Dreptul muncii (2003)
– este președintele Federației Române de Canotaj și vicepreședinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român
– între 26 martie 2009 și noiembrie 2015 a fost preşedintele Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti
– în 2015 a ocupat funcția de Ministru al Tineretului și Sportului
– În prezent este președinte al Federației Române de Canotaj
Vă invităm să vedeți și formatul filmat al acestui interviu
Material realizat de Beatrice Mercado
Foto: Arhiva personală a doamnei Elisabeta Lipă
